De ce iubesc fructele interzise?

"Fructul interzis"...un subiect atat de complex, atat de comentat, cu miii de pareri pro si contra...intr-un cuvant un subiect inepuizabil.

Si pana la urma..totul se rezuma la o simpla intrebare "Sa musti sau sa nu musti?"

Si daca musti....ei bine...cum se zice pe la mine in Oltenia...daca musti stii sigur ca nu mori prost!

Si daca nu musti...nu musti!
Cel mai probabil o sa-ti traiesti toata viata intrebandu-te cum ar fi fost daca ar fi fost...iar pe patul de moarte o sa-ti para rau ca ai avut ocazia si nu ai profitat, ca puteai sa incerci dar ai ales sa stai pe marginea prapastii in siguranta, in loc sa te arunci in gol.

Si totusi, cum e bine?
Si imediat dupa intrebarea asta mintea imi si arunca in fata un raspuns sfidator.."binele e relativ"
Adevarul cam asta ar fi, "binele" la fel ca si raul, e o valoarea care si-o stabileste fiecare (cel putin teoretic vorbind asa ar trebui)..desigur exista si un "bine" pentru toata lumea...acela care face posibila functionarea societatii, dar nu ma refer la ala, pentru ca valorile si normele pe care se bazeaza viata contemporana ne sunt cunoscute la toti.

Pe mine ma intreseaza mai mult...lucrurile de finete, chestile relative care nu au definitii si care nu intra in statistici, cele care au limite discutabile, asa cum e acest "fruct interzis".
Lucrurile despre care nu poti spune despre ele nici ca sunt bune, nici ca sunt rele sau ma rog sunt bune si rele in acelasi timp, gustoase si otravitoare, albe si negre, sfinte si pacatoase.

De ce nu ar fi bun fructul interzis?
Pai..nu cunosti consecintele..stii doar ca nu ai voie sa te atingi de el, asa cum stia si Adam cu Eva "Nu aveti voie sa mancati fructele din Copacul Cunoasterii!" Au mancat fructul si au dobandit cunoasterea, au invatat sa deosebeasca binele de rau, perfectul de imperfect, frumosul de urat, au realizat ca exista o alta lume (cu boli, cu foamete, cu razboaie, cu munca, cu stres si cu multe greutati), diferita de Gradina Edenului in care traisera pana atunci.Sau mai simplu spus "au crescut mari" cum imi place mie sa spun si s-au responsabilizat; au invatat ca pentru hrana de zi cu zi trebuie sa muncesti, ca viata e o lupta, care nu se termina intotdeauna in favoarea ta.
Ce-i drept au platit un pret destul de mare pentru aceea muscatura din mar:) tinand cont de faptul ca au fost izgoniti din aceea lume a perfectiunii, a armoniei unde doar traiau... si atat.

Pe scurt cel mai mare risc pe care il implica o muscatura din fructul interzis ar fii acela ca nu stii niciodata ce se intampla dupa aceea (asta daca se intampla ceva...ca e foarte posibil sa nu se intample nimic).


Dar daca...dupa indelungi asteptari si multiple procese de constiinta te hotarasti si in cele din urma iei o gura sanatoasa din fructul interzis?
Primul castig ar fi acela ca in sfarsit nu te mai intrebi cum e, in sfarsit ai posibilitatea sa te bucuri de senzatia respectiva in plan real si nu doar imaginar.

Partea cea mai trista e ca din momentul in care ai gustat fructul interzis dispare si curiozitatea, brusc totul se termina ca si cand nici nu ar fi existat vrodata.Ceea ce a fost candva obiectul viselor, fantezilor, sperantelor tale a disparut..a murit.
Ceea ce era de nepretuit in trecut acum dupa ce l-ai gustat..e banal, obisnuit, la fel ca restul..doar pentru simplu fapt ca l-ai incercat si ca nu ti-a ramas inaccesibil.

Si ca sa nu inchei intr-o nota negativa (nu ca as fi adepta finalurilor fericite) o sa precizez si partea buna a gustatului din fructul interzis...ar fi aceea ca s-ar putea sa ajungi la concluzia ca dupa ce ai muscat din el...acesta nu-i asa de grozav cum credeai tu ca ar fi..ba din contra..e chiar dezastros (cati dintre noi nu am patit asta).
Asa macar nu-ti pierzi timpu' ba chiar in unele cazuri viata...visand la un frucut interzis care oricum este cu mult sub asteptarile tale, deci intr-un fel ar merita riscul sa-ti faci curaj, sa tragi aer adanc in piept si sa-ti infingi dintii in marul cel rosu si frumos..care te priveste ademenitor.

Si dupa toate astea cum poti sa nu iubesti fructele interzise, cand te fac sa te simti atat de viu?

Apropo...de ce e tocmai marul simbolul pentru fructul interzis?





















Ce sa mai zic daca in urm amuscaturii ramai si dezamagit..si vezi ca marul rosu si frumos nu are gust dulce-acrisor si suculent pe care ti-l imaginai tu si e mai mult amar ca-ti si vine sa scuipi prima gura chiar daca-i el mult visatul fruct interzis.
Si in acelasi timp te gandesti..Doamnee ce prost eram daca imi pierdeam toata viata visand la fructu asta care nu-i bun nici de dracu'!