23:15 30 octombrie 2010
Cu 22 de ani in urma, aproape 23 fara 30 de minute, intram pe ultima suta de metri.
Dupa chinuri interminabile care durau de mai bine de 18 ore, ma hotaresc sa vin pe lume.
Prima data, timid.
Scot capsorul si o lumina orbitoare ma izbeste, nu prea imi dau bine seama ce se intampla si sunt cu totul bulversata.
As vrea sa ma intorc in pantecul protector insa este prea tarziu, cineva ma apuca de manuta, primul strans de mana....Buna seara Domnule Doctor...
In loc sa ma salute, se uita la mine, zambeste si tipa fericit ...."E fetita!!!" (Stia ca mama isi dorea o fetita).
Mama e fericita, fericita si obosita, foarte obosita dar fericita...
Domnul Doctor imi face cunostinta cu mama (nu trebuia)..o stiam deja, ii stiam glasul, alintul si mangaierea.
Ma gandesc ca e grozav sa traiesti, sa simti, sa auzi, sa respiri, sa urlii, sa te zvarcolesti...si mi zic in sine "Oau asta e viata, sunt vie, traiesc!"
Dincolo de usa mai este cineva, desii nu-l cunosc, il simt.
Ii simt bucuria, incordarea, speranta, rugaciunea, sudoarea de pe frunte, miii de pasi facuti pe coridor de sus in jos si de jos in sus, clipele de asteptare, clipe care devin interminabile iar tu te blochezi in ele, te contopesti, nu mai poti scapa de ele, tot ce faci e sa astepti.
Iar asteptarea ia sfarsit, tot Domnul Doctor, aduce vestile, "Felicitari, aveti o fetita!"
Diana Isabela, aveam hotarat numele.
Un nume pe care il iubesc, nu se putea altul mai potrivit, un nume care ma descrie perfect, jumatate razboinica si luptatoare, jumatate firava si sensibila.
Pentru Diana..multumesc mami.
Pentru Isabela..multumesc Soi.
Un an mai tarziu, eram pusa in fata primei alegeri importante.
Ma uit pe tavita si ma hotaresc rapid, aleg tubul de pastile.
Bunicul zambeste mandru, nepoata lui avea sa se faca doctorita.
Intr-un fel am ajuns doctor, un doctor de suflete.
Apoi anii au trecut, de la 1 la 5, de la 5 la 10 (cand am avut un tort in forma de inima) si niciodata nu apucam sa suflu in lumanari, de la 10 la 17 (prima petrecere surpriza), de la 17 la 18 (iar petrecere surpriza...si ce mai petrecere)....de la 18 la 19 ( prima aniversare departe de casa) de la 19 la 20 (cel mai original cadou - un abonament la RATB, inca il mai am..) si de la 20 la 23..aproape..ma uit la ceas si mai sunt 12 minute.
12 minute in care sa mi iau ramas la bun de la cei 22 de ani, traiti din plini, in care am simtit fiecare secunda, intens, in care m-am bucurat de toti si de tot cei si ce ma inconjoara.
23:53 arata ceasul de la laptopul meu, ma grabesc sa termin dar nu inainte sa mi urez "Bine ai venit la + 23 Diana Isabela!"
Ma pregatesc sa-mi pun o dorinta (desii am vreo 3 in minte) asa ca iar trebuie sa fac o alegere...sper sa fie una inspirata, pentru ca dorintele pe care ni le punem de ziua noastra, sunt cele mai ascultatoare...ele chiar devin realitate!
23:57
Nu pot sa public postarea..nu am terminat, nu inante de a le multumi celor care m-au adus pe lume, m-au iubit, ma iubesc si ma vor iubii intotdeauna, caci numai una e fetita lor!
Multumesc mami, multumesc tati!
Va iubesc, va admir si va respect,
12:00
Exact la timp!
sâmbătă, 30 octombrie 2010
duminică, 17 octombrie 2010
Fara titlu
De cateva luni, ma tot gandesc sa mai scriu ceva pe blog.
Si ma gandesc..si ma gandesc...si parca nimic nu e potrivit.
Iar astazi, intr-o zi moharata de duminica...gandesc.
Si asa cum ma gandeam eu...ajung la concluzia ca trebuie sa ma reintorc la "Fructulinterzis", desii in ultima vreme il cam dadusem uitarii.
Si iau decizia...sa-mi reeditez profilul de pe blog.
1. Schimb poza
2. Scriu cateva cuvinte "despre mine"
Pasul unu, hai sa zic ca cu chiu cu vai, am reusit!
In cele cateva sute de poze cu mine, gasesc una care mi se pare potrivita pentru aceasta misiune.
Pasul doi, blocaj.
Pentru o secunda mintea mi se inunda cu miii de informatii, pareri, opinii, adjective, calitati, defecte, preferinte, lucruri care imi plac la nebunie si lucruri pe care le urasc, tot la nebunie, situatii, invataminte, experiente, vise, sperante, infrangeri, reusite.
Incep sa scanez...sa alerg printre toate acestea, sa ma uit in stanga si in dreapta si sa aleg cuvinte, cuvinte care consider ca ma definesc....cuvinte care raspund la intrebarea "Cine sunt eu?"....si in final nu aleg nimic.
Pierd lupta si o iau de la capat..ma intreb iar "Cine sunt eu?"...si cursa asta nebuna reincepe.
Ma trezesc uitandu-ma in gol la blocul de vis-a-vis.
Un bloc impunator si nelocuit, unde toate geamurile lui ma reflecta pe mine.
Un bloc singur care isi asteapta locatarii si intre timp ca sa nu se plictiseasca oglindeste alti locatari.
Pun capul in pamant si ma dau batuta...nu pot sa-mi raspund azi la intrebarea "Cine sunt eu?" si aleg sa las goala casuta in care trebuia sa scriu "Despre mine".
Imi dau seama ca e foarte usor sa scriu despre altii si foarte greu sa scriu "despre mine".
Pot sa-mi dau cu parerea, sa crititic, sa judec, sa iau decizii, atunci cand ma aflu la adapostul ocrotitor al personajelor mele (despre care cica scriu).
E foarte greu sa fac toate astea cand sunt pe cont propiu.
In cele din urma aleg sa public postarea.
Ma gandesc sa o numesc "Fara titlu" desii as fi ales "despre mine".
Si totusi raman la "Fara tiltu"...pentru ca "despre mine"....nu prea este despre mine.
Intre timp...am parasit ap. 47, am fost la o zi de nastere unde s-a vorbit despre moarte, mi-am propus sa renunt la fumat (nu am reusit), am invatat sa fac paine in casa (despre asta sunt chiar mandra), am pictat niste pesti exotici care nu stiu inca daca se iubesc sau se urasc...am facut o plimbare lunga pe strazile Bucurestiului si am crestinat un pui de om.
Pana data viitoare va las cu zilele de toamna.
P.S. Pentru iubitorii de animale: am 3 pisoi mici..mici..mici..care sunt in cautarea unui stapan.
Se ofera cineva???
Si ma gandesc..si ma gandesc...si parca nimic nu e potrivit.
Iar astazi, intr-o zi moharata de duminica...gandesc.
Si asa cum ma gandeam eu...ajung la concluzia ca trebuie sa ma reintorc la "Fructulinterzis", desii in ultima vreme il cam dadusem uitarii.
Si iau decizia...sa-mi reeditez profilul de pe blog.
1. Schimb poza
2. Scriu cateva cuvinte "despre mine"
Pasul unu, hai sa zic ca cu chiu cu vai, am reusit!
In cele cateva sute de poze cu mine, gasesc una care mi se pare potrivita pentru aceasta misiune.
Pasul doi, blocaj.
Pentru o secunda mintea mi se inunda cu miii de informatii, pareri, opinii, adjective, calitati, defecte, preferinte, lucruri care imi plac la nebunie si lucruri pe care le urasc, tot la nebunie, situatii, invataminte, experiente, vise, sperante, infrangeri, reusite.
Incep sa scanez...sa alerg printre toate acestea, sa ma uit in stanga si in dreapta si sa aleg cuvinte, cuvinte care consider ca ma definesc....cuvinte care raspund la intrebarea "Cine sunt eu?"....si in final nu aleg nimic.
Pierd lupta si o iau de la capat..ma intreb iar "Cine sunt eu?"...si cursa asta nebuna reincepe.
Ma trezesc uitandu-ma in gol la blocul de vis-a-vis.
Un bloc impunator si nelocuit, unde toate geamurile lui ma reflecta pe mine.
Un bloc singur care isi asteapta locatarii si intre timp ca sa nu se plictiseasca oglindeste alti locatari.
Pun capul in pamant si ma dau batuta...nu pot sa-mi raspund azi la intrebarea "Cine sunt eu?" si aleg sa las goala casuta in care trebuia sa scriu "Despre mine".
Imi dau seama ca e foarte usor sa scriu despre altii si foarte greu sa scriu "despre mine".
Pot sa-mi dau cu parerea, sa crititic, sa judec, sa iau decizii, atunci cand ma aflu la adapostul ocrotitor al personajelor mele (despre care cica scriu).
E foarte greu sa fac toate astea cand sunt pe cont propiu.
In cele din urma aleg sa public postarea.
Ma gandesc sa o numesc "Fara titlu" desii as fi ales "despre mine".
Si totusi raman la "Fara tiltu"...pentru ca "despre mine"....nu prea este despre mine.
Intre timp...am parasit ap. 47, am fost la o zi de nastere unde s-a vorbit despre moarte, mi-am propus sa renunt la fumat (nu am reusit), am invatat sa fac paine in casa (despre asta sunt chiar mandra), am pictat niste pesti exotici care nu stiu inca daca se iubesc sau se urasc...am facut o plimbare lunga pe strazile Bucurestiului si am crestinat un pui de om.
Pana data viitoare va las cu zilele de toamna.
P.S. Pentru iubitorii de animale: am 3 pisoi mici..mici..mici..care sunt in cautarea unui stapan.
Se ofera cineva???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
