A fi sau a nu fii

Aceasta este intrebarea Diana. Intrebare cu care m-am trezit in dimineata asta in minte. Am cautat in dex, explicatia clara, ceea ce stiam deja, "a fi = a exista". Ok, sunt, exist, aici si acum, in realitatea acestei clipe. Dar, daca sunt mai multe realitati? Daca ajungem sa traim mai mult virtual decat real? Daca prietenii nu ne mai suna sa ne zica La multi ani, ci ne lasa un mesaj pe facebook? Daca afli ultimele stiri, informatii tot de pe facebook? Mai poti spune ca esti ancorat in realitate? Ca ai idee ce se intampla in jurul tau, ca stii si aflii lucruri? Sau esti doar un reductionist simplu si optuz, care refuza lucrurile noi din viata lui si ramane in patratelul lui cu limite clare doar de dragul patratelului si urland sus si tare ca patratu-i cel mai tare? Cand spun Facebook, imi apare in minte imaginea unei lupe imense si fiecare utilizator are aceasta lupa, lupa cu care se uita la fiecare profil si afla, analizeaza, critica, sorteaza, clasifica, catalogheaza si apoi spune "Next!" si tot asa. Exist real dar nu exist virtual. Castigurile sunt mari, pierderile la fel. Am ales sa nu am facebook, pentru ca sunt de moda veche, nu ma fascineaza tehnologia, realitatile virtuale, cu alte cuvinte sunt un soi de neadaptata pentru aceste vremuri. Uneori ma vad ca pe un copil crescut la tara, cu talpile pline de colbul ulitei ajuns la oras, oricat l-ai spala, l-ai imbraca in haine bune,l-ai invata maniere si cuvinte pline de respect, tot nu va capata acelasi "luciu". Zambesc in sinea mea, pentru ca stiu ca in realitatea nu mi-am dorit niciodata acel "luciu". Mi-am dorit doar straluciorea, acea stralucire a unui om, simplu, modest si frumos interior. Inca traiesc nostalgia telefonului fix sau public, al ziarului cumparat dimineata care mirosea a tus, al unei scrisori care ti-o aducea postasul, al cartilor. Cum sa renuntam la carti si sa le inlocuim cu cele digitale? Oameni buni, cartile au suflet, cartile au viata, cartile au miros, hartia lor iti da o experienta tactila, unele pagini sunt fine si subtiri, in timp ce altele sunt usor abrazive ... cartile au culoare, cele noi sunt albe, cele vechi imbatranesc ca noi oamenii ... prind o paloare in "obraji" iar albul se transforma in crem ... Uneori ma uit la bibloteca mea si ma gandesc cati pomi au murit pentru acele carti? Sincer nu stiu ... insa stiu ca nu au murit fara rost, de fapt nu au murit ci doar s-au transformat in altceva, in carti. Cartile traiesc, zeci, sute poate chiar miii de ani, depinde de noi. Cartile daruiesc, bucurie, emotii, sunt carti al caror final l-am citit cu sufletul la gura, am plans, am ras, am primit lectii si nu exagerez cu nimic cand spun ca au existat carti care mi-au scimbat viata, pentru ca schimbandu-ti modul de a percepe, iti schibi gandirea, iti schibi gandirea, iti schimbi modul de a actiona, iar schimnabdu-ti modul de actiona iti schimbi viata. Si iar revin la dilema zilei, A fi sau a nu fii pe Facebook? Stiu de ce nu am avut facebook pana acum, pentru ca nu m-a interesat, am considerat ca prietenii adevarati o sa ma caute in continuare la telefon, ca o sa ne intalnim la o bere in oras, ca o sa ne vizitam si o sa povestim despre locurile pe care le-am vizitat si lucrurile pe care le-am facut, ca oamenii din jurul meu o sa-mi spuna direct ce le place sau nu la mine, nu o sa se rezume la un like sau dislike. Si da, recunosc, ma chinuie si vanitatea. Nu-mi place sa fac parte din turma si daca fac, sunt mereu oaia cea neagra, care nu e neaparat rea si neastamparata ci doar diferita si pentru ca e diferita iti ramane cumva in suflet si in minte. Dar ce faci cand ramai "ultimul mohican"? Iti vinzi sau nu sufletul, faci pact cu diavolul? Cu alte cuvinte, a fi sau a nu fii pe facebook? Hmm, cum ar fi sa-ti faci cont pe facebook doar ca sa promovezi idee anti-facebook? Pana la urma nu poti sa te lupti cu "bestia" decat daca ai contact direct cu ea. Si uite asa, undeva in "mintea mea anti - facebook", incolteste ispita, si "fiara" ma atrage in ghearele ei. Toti neuronii intra in alerta si urla "NU, NU ... nu face asta!" ai trait atatia ani fericiti fara facebook, de ce acum vrei asta? Si apoi ispita imi sopteste, incearca, macar o zi, o saptamana sau o luna, priveste-o ca pe un experiment si doar atat, nu esti tu aia care experimeteaza? Nu esti tu aia care spune ca experienta inseamna evolutie. Si evident evolutia spirituala e legata de evolutia tehnologica si daca te-ai opune tehnologiei, te-ai opune evolutiei omului, a speciei din care faci parte si uite asa, cum ajung sa ma contrazic singura, in cel mai mare hal si in cel mai trist mod posibil. Sunt in ceata, asa ca nu mai pot continua sa scriu, insa imi este clar ca nu poti vorbi despre ceva, nu poti scrie si analiza ceva daca nu-l incerci. Cum as putea face o lista a lucrurilor bune si rele pe care ti le aduce facebook - ul daca nu am un cont pe facebook. E destul de imatur sa-ti dai cu parerea despre ceva ce nu ai incercat ci doar ai auzit. Acestea fiind spuse sau mai degraba scrise,m-am inchis singura. Nu pot gandii mai departe, neuronii mei renunta la revolta si sunt la un mic pas distanta de un cont pe facebook. Si iarasi ajung sub vesnicul pom cu fructe interzise, de data aceasta marul are culoarea albastra.