Dragi "Mesageri",

Am zis ca ma las, ca nu-i de mine, ca sunt buna la altele dar la asta nu si apoi ... m-am intors, iar mi-am calcat pe juramant si m-am certat, m-am dus in fata oglinzii, m-am privit serios si m-am confruntat singura, "Mai fata draga, daca nu poti sa faci asta, de ce naibii nu renunti?" si nimic, 0 raspunsuri. Apoi am uitat sau mai bine zis am vrut sa uit, m-am apucat de altele, caci asa sunt eu, mereu curioasa, mereu la granita intre nou si vechi, intre doar "acum" si "pentru totdeauna" ...e un fel periculos de "A FI" dar fara de care nu as putea trai sau as trai dar nu as fi EU. In fine, m-am apucat, m-am lasat, de fiecare data am zis ca de data asta e pe bune si de fiecare data a fost altfel decat pe bune, ca sa nu folosesc alte cuvinte :) In timp, s-a asternut uitarea, erau unele momente in dupa amiezile tarzii cand cateva ganduri razlete imi treceau prin cap dar apoi nimic. Pana cand, viata mi-a scos in cale diversi oameni, oameni care nu aveau rolul de a-mi devenii amici sau cunostinte, nici macar dusmani,ei aveau un singur scop, transmiterea unui mesaj clar si la obiect, un mesaj pe cat de simplu pentru ei pe atat de complex pentru mine si acesta suna cam asa "Diana, tu ar trebui sa te apuci de scris!". Ati citit bine, fraza de mai sus contine si "Ar TREBUI" si "!". Ce m-a surprins la acesti "mesageri" este faptul ca ei nu au stiut ca eu obisnuiam sa scriu sau mai bine zis avusesem ceva tangente de acest gen, pur si simplu i-am intalnit intamplator, de exemplu pe ultimul de ei la o nunta, la o nunta a unei foste colege de serviciu. Hai sa fim seriosi, cati dintre noi se duc la o nunta, unde bubuie muzica, unde toti danseaza, transpira, rad, mananca si bea, si hop acolo intra in discutie cu unu sau cu una, duc o discutie sau mai bine zis incearca un minim de comunicare in toata galagia aia infernala,iar aceast se incheie scurt, simplu si la obiect "Ar trebui sa te apuci de scris!", iar apoi liniste, nu mai vorbesti niciodata cu omul acela. Poate multi dintre voi o sa considerati ca a fost o intalnire "intamplatoare" sau o "coincidenta", ce sa zic, nu cred in asemenea "intamplari" si nici in "coincidente" de genul, absolut deloc. Ma putei numii cum vreti, naiva, nebuna, boema sau cine stie ... insa va marturisesc ca sunt convinsa ca singurul scop al acelor mesageri a fost ca eu sa ma reapuc de scris .... ei bine s-a intamplat. Mi-am promis sa o fac iarasi de data asta mult mai bine si mult mai atent si sper eu otarisica mai des, nu un articol la 2 ani, insa in acest sens nu pot promite nimic. Dragi "Mesageri" multumesc, pentru ca datorita voua ma reintorc la scris, stiu ca nu pastram nicio legatura si stiu ca nu stiti de acest blog, insa am sentimentul ciudat, ca intr un fel sau altul veti afla si parca asteptati sa cititi ceva, apoi il veti analiza atent si in detaliu si il veti cataloga rapid ca "satisfacator" sau "nesatisfacator", oricum in ambele situatii, raspunsul ar fi acelasi "Continua!", caci pana la urma, important este sa-ti continui drumul si sa nu renunti atata vreme cat stii ca aia e calea cea buna si chiar daca nu e, uneori, se poate intampla ca un drum gresit sa te duca intr-o directie neasteptat de buna. Asadar, eu va doresc la toti "Calatorie placuta" si bine ati re/venit la bordul blogului meu!