23:15 30 octombrie 2010
Cu 22 de ani in urma, aproape 23 fara 30 de minute, intram pe ultima suta de metri.
Dupa chinuri interminabile care durau de mai bine de 18 ore, ma hotaresc sa vin pe lume.
Prima data, timid.
Scot capsorul si o lumina orbitoare ma izbeste, nu prea imi dau bine seama ce se intampla si sunt cu totul bulversata.
As vrea sa ma intorc in pantecul protector insa este prea tarziu, cineva ma apuca de manuta, primul strans de mana....Buna seara Domnule Doctor...
In loc sa ma salute, se uita la mine, zambeste si tipa fericit ...."E fetita!!!" (Stia ca mama isi dorea o fetita).
Mama e fericita, fericita si obosita, foarte obosita dar fericita...
Domnul Doctor imi face cunostinta cu mama (nu trebuia)..o stiam deja, ii stiam glasul, alintul si mangaierea.
Ma gandesc ca e grozav sa traiesti, sa simti, sa auzi, sa respiri, sa urlii, sa te zvarcolesti...si mi zic in sine "Oau asta e viata, sunt vie, traiesc!"
Dincolo de usa mai este cineva, desii nu-l cunosc, il simt.
Ii simt bucuria, incordarea, speranta, rugaciunea, sudoarea de pe frunte, miii de pasi facuti pe coridor de sus in jos si de jos in sus, clipele de asteptare, clipe care devin interminabile iar tu te blochezi in ele, te contopesti, nu mai poti scapa de ele, tot ce faci e sa astepti.
Iar asteptarea ia sfarsit, tot Domnul Doctor, aduce vestile, "Felicitari, aveti o fetita!"
Diana Isabela, aveam hotarat numele.
Un nume pe care il iubesc, nu se putea altul mai potrivit, un nume care ma descrie perfect, jumatate razboinica si luptatoare, jumatate firava si sensibila.
Pentru Diana..multumesc mami.
Pentru Isabela..multumesc Soi.
Un an mai tarziu, eram pusa in fata primei alegeri importante.
Ma uit pe tavita si ma hotaresc rapid, aleg tubul de pastile.
Bunicul zambeste mandru, nepoata lui avea sa se faca doctorita.
Intr-un fel am ajuns doctor, un doctor de suflete.
Apoi anii au trecut, de la 1 la 5, de la 5 la 10 (cand am avut un tort in forma de inima) si niciodata nu apucam sa suflu in lumanari, de la 10 la 17 (prima petrecere surpriza), de la 17 la 18 (iar petrecere surpriza...si ce mai petrecere)....de la 18 la 19 ( prima aniversare departe de casa) de la 19 la 20 (cel mai original cadou - un abonament la RATB, inca il mai am..) si de la 20 la 23..aproape..ma uit la ceas si mai sunt 12 minute.
12 minute in care sa mi iau ramas la bun de la cei 22 de ani, traiti din plini, in care am simtit fiecare secunda, intens, in care m-am bucurat de toti si de tot cei si ce ma inconjoara.
23:53 arata ceasul de la laptopul meu, ma grabesc sa termin dar nu inainte sa mi urez "Bine ai venit la + 23 Diana Isabela!"
Ma pregatesc sa-mi pun o dorinta (desii am vreo 3 in minte) asa ca iar trebuie sa fac o alegere...sper sa fie una inspirata, pentru ca dorintele pe care ni le punem de ziua noastra, sunt cele mai ascultatoare...ele chiar devin realitate!
23:57
Nu pot sa public postarea..nu am terminat, nu inante de a le multumi celor care m-au adus pe lume, m-au iubit, ma iubesc si ma vor iubii intotdeauna, caci numai una e fetita lor!
Multumesc mami, multumesc tati!
Va iubesc, va admir si va respect,
12:00
Exact la timp!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La multi ani cu intarziere pisi :*:*:* >:D< cele mai extreme si nebune dorinte sa iti devina realitate si la 23 sa fii tot asa cum te stiu eu, vesela, joviala, mereu pusa pe sotii, frumoasa si inteligenta...ce sa mai ai atatea calitati ca nu imi ajung caracterele sa ti le trec pe toate! mai e putin si o sa intru si eu in 22 sunt pe urmele tale :P :D
RăspundețiȘtergere